adapost Bragadiru_in asteptarea mortii


adapost Bragadiru_in asteptarea mortii

E disperat să fie luat, era în stare să se prelingă printre gratii. Dora Vulcan

E disperat să fie luat, era în stare să se prelingă printre gratii.
Cel mai tenace şi disperat pe tot parcursul vizitei, pur şi simplu era în stare să sară direct în sufletul meu numai să nu-l las acolo.

Dacă ar merge acolo toţi cei care nu au făcut-o până acum şi care se tem că ar putea fi traumatizaţi de această experienţă, ei bine, ar înţelege, ca şi mine, beneficiul descinderii: orice suflet merită şi îţi oferă absolut toate argumentele pentru a-l salva. Oricare dintre ei, cu toţii merită această şansă. E singura învăţătură de(s)prinsă din această experienţă. Ocazie cu care am constatat că sunt mult mai tare decât m-am crezut. De dragul lor. Din păcate…nu al tuturor Pentru că ceilalţi -cu excepţia celui salvat- vor fi ucişi. Pentru că se află pe culoarul moriţii. Iar ei îţi cer să nu-i laşi, să nu întorci din nou capul. ÎŢI CER ŢIE ASTA, OMULE! ŢIE! Doar pentru că eşti om. Ţi-o cer fără subiect şi predicat, aşa cum îţi place ţie să spui cu emfază pentru a-ţi afirma superioritatea ca specie. Şi o fac mult mai bine decât omul. Fiinţa pretins superioară. E atât de uşor să faci bine, atât de uşor şi totuşi alegi să n-o faci: ca să te cruţi de traume, de bătăi de cap, de responsabilitate. În adăpost la Bragadiru am deprins sensuri ale comunicării pe care nu le-am întâlnit la oameni. Pretinsele fiinţe superioare. Moartea lor şi nepăsarea ta au acum şi-un nume: Bragadiru.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s